Am fost de multe ori la Londra, insa ma intorc oricand cu acelasi entuziasm. E orasul meu de suflet, iar de data asta m-am intors pentru ca aveam nevoie de timp cu mine si doar Londra imi poate oferi vitalitatea dar si un sentiment ciudat de familiar ca as fi acasa. Desi vazuta de atatea ori, de fiecare data ramane ceva de facut, iar acel ‘ceva’ e destul de impresionant.

O escapada de doua zile a fost suficient cat sa ma incarce cu energia de care aveam nevoie, iar de data asta am ales sa stau in zona Kensington, este o zona foarte posh a orasului, are un alt vibe. E aglomerata, insa cat sa nu deranjeze, cu cladiri ce par desprinse de pe platourile unui film si unde chiar poti simti spiritul britanic.

A fost prima oara cand am mers la Palatul Kensington. Pot spune ca m-a impresionat la fel de mult ca si Buckingham. Construit la inceput de 1600, palatul a devenit resedinta oficiala a monarhilor britanici. Regina Victoria s-a nascut aici, iar copilaria si viata ei sunt ingenios expuse si prezentate in camerele palatului, pot spune ca am plecat cu o lectie de istorie invatata.E un palat care poarta o incarcatura emotionala mare si ‘amprentele’ unor figuri istorice remarcabile. Fiind si astazi locuit de membrii familiei regale iti lasa putin impresia ca pasesti in lumea lor.

Am ramas cu un sentiment de liniste si m-am intors de vreo doua ori in sala “King’s Gallery” sa imi intiparesc in minte imaginea gradinilor ce se vedea de la fereastra si lumina ce inunda incaperea.

Cum nu sunt o fana a parcurilor, aici e singurul loc unde imi schimb parerea. De data asta am fost la Holland Park, este langa palatul Kensington, pentru ca am fost tare curioasa sa vad Gradina Kyoto din cadrul lui. Este o gradina micuta cu design in stil japonez, cu un iaz in miniatura si o cascada amenajata. In acest spatiu asiatic zen se plimba nestingherite veveritele, vreo doi pauni si diverse pasarele pe care cunostintele mele limitate in acest domeniu nu imi permit sa le identific,  pot doar sa spun ca pe la noi nu le-am vazut.

Plimbarea de seara am ales sa fie si pe Tower Bridge si mi s-a parut incredibil. Imi ramane insa sa il si vizitez intr-o alta zi pentru ca la ora respectiva era deschis doar pentru o petrecere privata.

Mi-am dorit sa ajung pe jos la Westminster, insa seara pe malul Tamisei de la un punct nu mi s-a mai parut o idee asa buna, iar cand am vazut semnul cu ‘Underground’ am ales sa iau metroul. Acolo, dar si la Big Ben era aproape pustiu. A fost un sentiment ciudat, dar si intim, parea ca pentru cateva clipe am Londra doar pentru mine.

A fost altfel de data asta, putini turisti, multi englezi, nu mai erau cozi, am savurat fiecare moment, insa m-am zbatut putin sa gasesc un adaptor pentru priza, nu prea mai aveau pe stoc la magazine. Sa fie deja un efect al Brexitului? Ma intreb eu ironic.

Ce inseamna pentru mine Londra?

Pentru mine inseamna vitalitate, energie, locul unde traditia si conservatorismul se imbina perfect cu modernul, monarhie, regalitate, gazon si gradini perfecte, insa si o zi in care traiesti trei anotimpuri, dar si oameni care beau mult, fete care merg prost pe tocuri si se imbraca la fel de prost.

Londra e internationala, e mixta, auzi vorbindu-se toate limbile si totusi are autenticitate. Nu stiu ce ma fascineaza mai mult, e si arhitectura, in care caramida este omniprezenta, e si amestecul care pastreaza vechiul si totusi adopta modernul, dar are farmecul ei.

E multa lumina, e viata, e cultura, orice doresti poti gasi aici, de la arta la distractie, e un mix care o prinde atat de bine. Inseamna restaurante bune, pentru ca e o mare varietate.(Simti ca poti calatori culinar oriunde). Inseamna zambete, amabilitate si multa politete, dar si “Sir”, protocoale si organizare buna. E acel “please, thank you si yes love”.

Londra pentru mine e orasul din care imi iau energia si imi gasesc si linistea…